Arhive autor: Mademoiselle

Avatarul lui Necunoscut

Despre Mademoiselle

Ne pare rau. Nu se exista. Reveniti ieri.

Upsides and downsides

Publicat pe de
1

Ce nu-mi place momentan la serviciu? Well, nu pot asculta muzica. La mine muzica e echivalenta cu aerul: good or bad let me inhale it.

Azi, cineva a avut minunata idee de a-si aduce castile si a mi le lasa si mie.

Ma simt minunat cand ascult muzica (cu o ureche desigur, cu cealalta sunt atenta la omuletii din jur). Problema e ca tocmai m-am surprins dansand pe ritmuri de Missy Elliot.

O alta problema este ca, acum, dupa 11 ani de cand exista melodia asta, ascult cu adevarat versurile.

mlfw612_130479151098

Nu are sens sa spun ca atunci cand a aparut melodia eram, cel mai probabil, in generala.

In ultima vreme am reascultat muzica aparuta in anii copilariei mele. Tot ce tine de rap raggaeton si pop, observ acum ca, pe langa ritmurile dansante si cantabile, au versuri de acest gen. Nu de multe ori m-am surprins cu un mutroi mirat, intreband „ASTA cantam eu in generala?”.

Tocma mi-am adus aminte de o intamplare amuzanta, de prin clasa a patra. Mergeam intr-o excursie de 2 zile, care practic a inlocuit banchetul nostru de sfarsit de ciclu. Am avut ca supraveghetori trei parinti (printre care si a mea mama) si directorul scolii. Ca in orice excursie, din acele vremuri, veneam cu cate o caseta si il rugam pe domnul sofer sa le adauge in repertoriul casetofonului. Tin minte ca, la intoarcerea spre casa, se canta cu aplomb (inclusiv parintii cantau) Vengaboys – Sex on the beach! Noua, plozilor, nu ni s-a parut nimic nelalocul lui…mama, in schimb, dupa ce a cantat cu noi melodia minute bune s-a trezit fix in ipostaza unicornului de mai sus!

E, cam asa sunt si eu acum. Realizez ca majoritatea cantecelor din acea perioada au continut sexual explicit, insa ritmurile erau atat de vioaie incat nici nu stiai ce canti. De multe  ori am vrut sa postez in memoriam-ul acelor zile o melodie…dar mi-am dat seama de continutul versurilor si m-am oprit la timp. ツ õ.O

Vi s-a intamplat asta? Sa ascultati doar ritmul melodiei/instrumentalul, fara sa va dati seama de versuri?

O zi amuzanta va doresc!

Yours truly,

J.

Cuvinte, cuvintele…

Publicat pe de
1

Am terminat filologie.

In prezent urmez o facultate in aceeasi nota. Morfologie, sintaxa, etimologie, o maslina, o atentie.

Marturisesc ca nu-mi place Facebook-ul. Deloc. E un fel de televizor portabil.

tumblr_lxhyb9kH8W1qdszmto1_500

Simt cum mi se atrofiaza creierul daca citesc comentariile pozelor.

In afara de socul pozelor care se posteaza in acest anotimp (sa ne dezbracam daca e cald, zic. Si neaparat sa postam pe facebook, altfel nu existam.) exista si socul cuvintelor. Inainte sa trecem la „ce-am mai invatat eu de pe feisbuc”, vreau sa ma confesez: am crezut ca le-am vazut pe toate – ei bine, soc si groaza! Astazi m-a surprins (a se citi socat) o fotografie reprezentand un tatic si al lui proaspat nascut plod…facand baie. In cada. Goi. Pe Facebook. Goi. In cada. Pe Facebook. O sa-mi spuneti ca am luat-o razna, nu faci baie imbracat. Da, da, adevarat, dar goi, in cada, pe facebook?

Plodul ii acopera tatalui partile „esentiale” (esential inadecvate). What the fuck? Nu stiu ce ma disturba mai mult? Ca sunt goi sau ca tatal isi foloseste progenitura pe post de scut anti-rachetanuditate?

Revin la cuvinte, caci altfel o sa repet ca o masina stricata „goi,cada,facebook”.

Un cuvant, pe care nu numai ca nu-l inteleg, dar imi lezeaza atat timpanul, cat si retina este superbitate. De ce? Serios. Nu va suna urat? E ca si cand as spune „copilul asta e monstruos de frumos” (din punctul meu de vedere, copiii oricum sunt niste mici monstruleti teroristi, deci, din perspectiva mea, s-ar potrivi…).

Calitativ. Il detest. Nu pe el in sine, ci pe el in exprimarea unora: „pantalonii astia sunt mai calitativi decat ceilalti”. Please kill me. Kill me now. NU exista mai calitativ.

CALITATÍV, -Ă adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr. qualitatif].

Forand dupa o explicatie plauzibila (ca de, al meu creier functioneaza in alte intervale orare) am gasit pe un forum:

Probabil cei care spun mai calitativ se gandesc la un alt sens, și anume „bun, de înaltă calitate”. Dar calitativ nu înseamnă asta, ci „referitor la calitate”. Nu putem spune vin calitativ sau autostrăzi calitative, ci control calitativ (adică „controlul calității”), evaluare calitativă (adică „evaluare a naturii obiectului, nu a mărimii”) etc.  Concluzie: o sa-i ridic o statuie omului acestuia! Acum pot sa afirm: ba, nu exista expresia blugi mai calitativi! Ha! Sau, in fine, exista, dar e complet incorecta. Still: Haa!

Si, pentru ca actuala inactivitate a creierului meu ma impiedica sa-mi aduc aminte ce alte cuvinte imi displac, o sa inchei cu o rugaminte. Daca observati ca oamenii de langa voi (mai ales daca va sunt dragi) gresesc cel mai bine e sa ii corectati. Cu totii gresim, insa ideal ar fi sa invatam din greseli, nu sa mergem pe principiul „las’, ba, ca merge si-asa! Cui ii pasa?”.

La un moment dat am accesat blogul unui profesor din cadrul Universitatii Bucuresti. Am observat, rasfoind paginile, o postare cu o multitudine de greseli. I-am semnalat dansului problema. Mi-a comunicat ca postarea nu ii apartine si ca nu i s-ar fi parut corect sa faca modficari SAU sa-i atraga atentia celui ce o redactase. Nu am inteles cum un profesor poate sa-mi spuna acest lucru. Nu mi se pare o ofensa sa-mi semnalezi greseala. Mi se pare o ofensa sa ma abandonezi in ignoranta mea, cand ai putea sa ma ajuti sa cresc, sa fiu mai bun, sa vorbesc corect. Nu e suficient sa am idei bune daca nu sunt in stare sa fac un acord gramatical elementar (Elementary, my dear Watson).

Oamenii nu inteleg ca tonul face muzica. Asta imi spunea bunica cand eram mica si ma rasteam in dreapta si-n stanga. Mult timp nu am inteles. Acum realizez ca poti spune lucruri mai putin placute pe un ton calm, cald, si atunci feedbackul este altul. Nu rezolvi nimic certand omul, tipand la el, incruntandu-te; nu faci altceva decat sa-i activezi scutul de aparare si sindromul de Gica Contra.

247544_10150195938659635_2823315_n

Positive attitude, positive feedback!

Have a great day!

Your truly,

J.

Diete, diete si iar diete

Publicat pe de
3

O iau razna de fiecare data cand sunt in cautare de diete.

Cautarea frenetica a dietei perfecte te face, de fapt, sa nu incepi nicio dieta. Fiinta umana e predispusa procrastinarii, pe principiul foarte simplu „nu pot sa ma apuc de invatat daca nu am rosii„.

Cauti, te documentezi, studiezi dieta pe toate fetele, citesti pareri. Te hotarasti, in fine, ce vei urma. Iti faci un calcul „hmm, tine 5 zile…pai ar trebui sa ma apuc de luni, ca poate in weekend vreau sa plec si ce-o sa fac eu acolo daca nu am voie sa mananc x si y”. Daca tine mai mult de 5 zile, recte include si weekendurile, drama creste. Te gandesti la ce vei manca in fiecare zi, te gandesti cum sa-ti golesti frigiderul, camara si rezervele de orice tentant, inainte de a incepe dieta. Nu poti incepe o dieta daca ai ciocolata si cascaval in frigider. Pai se strica, dom’le, ce facem aici? Risipa? Nu merge asa, totul e calculat.

Calculat da, caci am senzatia ca, de cate or vrem sa tinem o dieta, facem mai multa matematica decat orice altceva.

In fine, am eliminat toate sursele de tentatie. Bun. Perfect. Acum sa mergem la cumparaturi. Pai si cum facem? Cumparam pentru toata saptamana sau cumparam in fiecare zi? Pai daca mergem la cumparaturi in fiecare zi e obositor si consumam timp pretios. Da, dar daca cumparam pentru toata saptamana parca nu mai sunt la fel de proaspete alimentele. Pff, decizii, decizii. Facem un compromis: cumparam pentru 2 zile jumate. Bun. Acum intampinam alta problema: la ce ore sa mancam? Astia pe site-uri spun sa nu mancam dupa ora 18-19:00. (Dragi copchii, daca va treziti cumva la ora 18 bagati in voi cat mai puteti, ca de la ora 19:00 in sus se stinge lumina.) Bun. Si cate mese: mese mici si dese cheia marilor succese sau…doar 3 mese la ore fixe? (Cam nasol sa mananci o masa zic…cam mult lemn/plastic sau otel inoxidabil, dar de…daca-i musai, cu placere.)

Alt aspect important: sa consumam apa! Apa. Cred ca nu e nimic mai greu, intr-o dieta, decat sa-ti aduci aminte ca trebuie sa bei apa. Iti lipesti post-it-uri prin toata casa si-ti tapetezi biroul cu mesaje subliminale de genul bea apa, bai! La sfarsitul zilei realizezi ca n-ai baut nici macar un pahar juma’ de apa, desi afara sunt 45 de grade celsius si e una dintre cele mai toride veri din ultimii 53,5 ani.

Tenatiile! Tentatiile venite de la altii. Brusc, in momentul in care te decizi sa tii o dieta, toata lumea are ceva de sarbatorit, de iesit, de baut, de gatit. Brusc cei din casa isi aduc aminte ce mult iti place tie sparanghelul, desi tu esti in ziua de carne. Brusc toti prietenii tai vor sa te scoata la o bere. Brusc totul se rezuma la mancare si bautura! Si daca pana atunci nu ai avut obsesii culinare, ei bine vei incepe sa le ai. Vei fi ca personajele din desene animate, care vad pui la rotisor in orice fiinta miscatoare. Vei incepe sa agonizezi: 7 zile este o perioada colosala, te vei deshidrata, vei dezvolta toate bolile posibile si vei dobandi toate carentele din lume! Cea mai proasta idee ai avut. Auzi, dieta! Lasa, dom’le, la ce-mi trebuie mie dieta?! E mai sanatos sa ma apuc de sport! Da…dar ce sport?

images

Intr-o nota mai serioasa: propun sa lasam agoniile si sa mergem spre extaz. Nu cu dietele trebuie sa lucram ci cu mintea noastra. Suntem capabili sa tinem post negru 40 de zile. Dar avem tendinta sa ne limitam si sa ne cramponam de tot felul de scuze, mai mult sau mai putin nefundamentate. Mi se pare cel putin penibil sa afirmi ca dupa 7 zile de dieta disociata pe alimente (ziua si alimentul) dezvolti carente. Mi se pare atroce sa spui ca dupa 3 zile de mancat doar mere te imbolnavesti/lesini/mori in chinuri. Serios acum. Sunt oameni care consuma strict vegetale si sunt sanatosi. Perfect sanatosi. De ce? Pentru ca stiu sa manace. Stiu sa combine alimentele si stiu sa aduca organismului aportul de resurse necesare (pentru cei care urla sus si tare ca veganul nu manaca proteine: proteina, unde-i proteina?! Ciupercile sunt alimente proteice; sunt supranumite carne vegetala).

Mancatul e o arta, pe care ar trebui sa o invatam, nu o obsesie pe care sa o taram dupa noi in fiecare zi.

O zi sanatoasa va doresc.

Yours truly,

J.

Cuget deci exist

Publicat pe de
4

Mi-e greu sa ma autoevaluez.

Mi-e teama ca nu cumva sa creez conflicte de ordinul perceptiei.

Un singur lucru pot atesta: sunt expresii pe care m-am ferit intotdeauna, nu numai sa le rostesc, dar mai ales sa le gandesc. Una dintre ele este „mie nu mi se poate intampla asta”. E complet gresit sa gandesti asa. E ca si cum ai lansa vietii provocarea de a te aduce in situatia respectiva.

O alta expresia care imi repugna este „apreciezi o persoana sau un lucru doar dupa ce l-ai pierdut”. Ma trec fiorii numai cand ma gandesc ca as putea pierde persoana draga. Spunem lucruri de genul acesta si gandim astfel pentru ca efectiv nu ne constientizam relatiile, nu ne implicam suficient de mult, nu gandim in perspectiva.

Ajungi la o varsta (sau nu) la care incepi sa percepi fiecare lucru pe care il spui, pe care il faci, pe care il simti, asa cum reusesti la un moment dat sa percepi existenta fiecarui centimetru din corpul tau.

Sunt naivi. Suntem naivi si nepasatori. De cate ori ai incercat sa constientizezi miscarea degetului mic de la piciorul drept? De cate ori ori ai gandit inainte sa lansezi o ntrebare, un dubiu, un cuvant nu tocmai potrivit?

Ascultam inopinat, pe strada, discutia telefonica a unei tipe: „Da, eh, asa e, cand esti suparat zici chesti nasoale chiar daca stii ca nu sunt adevarate! Le spui doar ca sa-l ranesti!”…Din pacate asa se gandeste. Nu-i nimic, arunc cuvintele, ranesc, dar sunt suparata, am dreptul. Nu inteleg dorinta asta acuta de a rani in momentul in care noi ne simtim raniti. E cam acelasi lucru cu razbunarea…arma prostului…you know what they say. Tu poti alege ce persoana vrei sa fii. Vrei sa fii persoana care arunca cu expresii urate doar pentru ca poti si ai slaba scuza de a fi suparat? Sau vrei sa fii persoana matura care gandeste inainte sa vorbeasca? Poate ca ai vrea totusi sa nu ai ce sa-ti reprosezi dupa o cearta. Nici tu, nici persoana cu care interactionezi.

Fii omul bun pe care vrei sa-l intalnesti. Nu conteaza ca sunt oameni care nu merita sa te porti frumos; asta e problema lor. Trebuie sa te raportezi la tine, nu la altii. Intotdeauna le spun oamenilor: este gresit sa te compari cu X! Compara-te cu tine insuti!

Have a great day!

Yours truly,

J.

Love is in the air, not on Facebook

Publicat pe de
1

Pentru multi dintre noi viu graiul (sau graiul viu) este inutil. Preferam sa postam poze cu persoana iubita si un milion de inimioare si poze tinandu-ne de mana, sarutandu-ne, topaind in piscina, pe langa piscina, sub piscina…

Am mai spus-o si o voi mai spune. Nu inteleg ideea aceasta de validare online. De ce nu-i spui lui ceea ce simti? De ce preferi sa-ti asezi sentimentele in spatiul destinat statusului?

Mai nou, moda este ca tipul sa posteze o poza cu prietena si atat. Nu cu ei doi. Doar cu ea, numele ei si o inimioara, ceva. Nu numai ca imi da senzatia de „insemnare” (stiti, cum isi insemnau taranii vitele, pentru a stii care a cui e), dar devine devine si confuza situatia: eu pe profilul cui ma uit de fapt? Al lui? Ba nu,al ei! Nu, stai, ca e al lui! Aaaaa, unde suuunt?

In ultima vreme m-am schimbat mult. Desi…cred ca e gresit sa spun ca m-am schimbat. Cred ca, in sfarsit, mi-am adus aminte de mine, in sfarsit am revenit la adevaratul meu ego. Fara jocuri, fara schite elaborate, fara scheme fara sens. Imi declar sentimentele, fac ceea ce simt, in momentul in care simt.

Mi se pare ostentativ insa sa asaltez Facebook-ul cu ceea ce fac eu pentru el, cu ceea ce-i spun in fiecare zi, cu ceea ce simt. E ca si cand m-as lauda „uite ce prietena buna sunt…ieeeei”. Desi, recunosc, ca sunt momente cand nu stiu cum sa controlez explozia de sentimente si simt nevoia sa le asez undeva. Simt nevoia sa tip de pe un varf de munte ceea ce simt. O fac, dar doar in imaginatia mea. Ii postez rarisim cate ceva pe wall (o poza, o melodie), dar nu abuzez…in rest ii scriu in privat sau ii spune direct. De obicei folosesc metoda Facebook doar cand nu am alta solutie si cred ca printre mesaje se va pierde.

Love_is_in_the_air_by_betyzuzukid

Nu ma intelegeti gresit. Nu arunc cu pietre si nu condamn, dar am senzatia ca traim pentru altii si nu pentru noi insine.

Sugestia mea este sa lasam mai des deoparte tehnologizarea romantismului si sa-l scoatem la plimbare in parc.

Cu drag si fara resentimente,

Yours truly,

J.

Fata fără față…

Publicat pe de
2

Cateodata ma intreb daca oamenii nu pot empatiza cu blogul meu pentru ca nu se pot raporta la o figura umana.

Nu stiti cum arat, cine sunt, de ce sunt…Oare asta impiedica relationarea? Oare asta face cititorul mai putin receptiv, introvertit in raport cu cel ce scrie?

Oare daca as avea o fata si un nume v-ati putea apropia de mine? Am putea schimba opinii? As deveni de incredere?

shadow_woman

Pentru mine oamenii fara fete sunt ca si cartile fara poze. Mi-i pot imagina asa cum imi doresc eu, doar prin prisma gandurilor asternute pe suportul virtual. Dar asta sunt eu… Pentru altii lipsa materializarii poate constitui motivul neincrederii…indepartirii, inaintea oricarui fel de apropiere… Oamenii se tem, mai mult sau mai putin, de ce nu cunosc, de ce nu pot atinge, de ce nu stiu…

Tu, cel ce citesti acum, ce crezi? Oare gresesc, oare reusesc sa ma apropii de un adevar?

Let me know!

Yours truly,

J.

E pustiu…

Publicat pe de
1

E foarte pustiu pe blogul asta….Cateodata ma intreb daca are vreun sens sa mai scriu…

Guillaume-Kayacan_web1

Ceea ce ma deranjeaza in mod real este ca in topul cautarilor apare „keratina lichida”. De ce ma deranjeaza? Adica na, omul poate cauta ce-l taie capsorul. Ma supara pentru ca stiu cat de mult rau i-a facut parului meu aceasta keratina. Si mai stiu ca majoritatea celor care  lauda acest produs au fost sponzorizate de catre firma producatoare. Ceva mi se pare fishy in toata treaba asta. Am vazut un singur post realizat de o tipa care a cumparat, ca si mine, produsul din banii proprii. Reactia ei a fost identica cu reactia mea: produs ultra promovat si, in definitiv, nociv, distrugator, prost (nu a trecut pe la scoala deloc).

Oh well…O sa continui sa refulez pe-aici si sa ma intreb retoric de ce unii oameni se lasa cumparati.

O zi frumoasa,

Yours truly,

J.

Duminici lenese (large pics)

Publicat pe de
1

De obicei imi petrec duminicile in compania lui tandra.

De data aceasta a fost nevoit sa plece din oras.

Am o problema cu a fi singura. Am senzatia ca timpul se dilata si auzul mi se acutizeaza (aud cele mai mici zgomote si devin paranoid).

Astfel am decis sa ma afund in lectura cartilor si a cafelei cu frisca (si inimioaaaree de zahar).

DSCF5869DSCF5882Scotocind dupa nu stiu ce nebunii prin sertare am dat de sticluta asta (cred ca este Prada Amber Pour Homme). Stiu ca mi-a adus-o al meu unchi din Australia acum 5 ani lumina (el isi cumparase varianta full size si primise varianta mica ca si cadou). Mi se pare adorabila sticluta, iar mirosul rezista foarte mult – m-am spalat in repetate randuri pe maini si miroase la fel de puternic. In plus, ma asteptam sa isi schimbe notele dupa cinci ani de zacut prin sertare.

DSCF5871Pentru a ma asigura ca am mintea ocupata mi-am rezervat un plan de back-up. In cazul in care cartile nu ma tin ocupata ma apuc de desenat. Mi-am achizitonat si un Pisoi, pentru ajutor suplimentar.

DSCF5880Tricoul (tricoul-rochita, aveam sa descopar mai tarziu) este cumparat de la H&M, din zona copiilor – a fost 30 de RON si are o culoare complet turbata, insa mi se pare numai bun de lancezit).

DSCF5881Un ochios sclipicios va saluta si va ureaza zi frumoasa!

Yours truly,

J.

Haul & Sales (part I)

Publicat pe de
6

De cand m-am angajat mi-am promis ca o sa imi revizuiesc un peu garderoba.Nu de alta, dar din blugi/pantaloni tigareta casual si tricouri largi nu am mai iesit de mult.

Sunt reduceri, asa ca am decis sa profit de ele (ce urat…sa profiti de mititelele reduceri).

Ce am cumparat? Accesorii  (agrafe, curele), camasi/bluze, pantaloni si obiecte pentru plaja (jumatate de costum :) si un pareo). Magazinele vizate au fost H&M, TinaR, New Yorker si Zara (printre care  s-au mai strecurat si altele).

Momentan nu am timp sa fac poze, insa, daca sunteti curioase, lasati un like sau un comentariu, asta ma va face sa ma grabesc si sa ma asigur ca exista omuleti, pe acest blog, interesati de genul acesta de post!

Asadar, cum am promis, poze:

DSCF5815

Curelele sunt H&M – cea neagra cu detalii aurii a fost 20 de RON (redusa de la 40)

– cea impletita a fost 10 (redusa de la 20)

De asemenea, tot de la H&M, sunt: agrafele de par (reduse de la 7.90 la 2 RON), elasticul cu inel auriu (acesta l-am luat la pret intreg – adica 7.90 RON), plicul cu tinte (redus de la 89 ROn la 40 Ron) si cerceii jumatate tinta, jumatate perla cu cristale (acestia au fost 5 RON, redusi de la 17 RON).

Cele doua coliere sunt de la Camaieu si au fost 20 de RON fiecare (reduse de la 40 RON).

DSCF5821

Cele 2 perechi de cercei de mai jos sunt achizitionate de la metrou cu 4 RON perechea.

DSCF5819Esarfa-pareo (e maricica) este H&M, la fel ca si plicul, pe care l-am prezentat anterior (cumparata cu 10 RON, redusa de la 40). Oja este Flormar si a fost 7 RON (nu ma incanta deloc modul in care se aplica…dungi, dungute, dungisoare. Am achizitionat-o oricum pentru pedichiura strict; suprafata de aplicare fiind foarte mica, ma astept sa nu fie probleme prea mari. Culoarea este un galben neon, desi nu face parte din gama cu acelasi nume).

DSCF5827

Papucei de plaja (au costat 15 RON, cumparati din Auchan) si colierul de la Camaieu, mentionat anterior.

20130714_110925Mai jos este „captura de azi”, care nu s-a lasat fotografiata. Ajung la ore tarzii acasa, din cauza serviciului, si nu reusesc sa fac poze clare. Se poatee vedea forma fiecarui obiect…macar. Am refacut poza.

DSCF5876

Cele doua perechi de ochelari (prima are textura mata, a doua lucioasa) au fost 10 RON fiecare (de la 30 de RON). Nuantele sunt gri-maro pentru primii si verde-maro pentru a doua pereche; ambele au imprimeu tortoise. Floricelele (care pot fi purtate ca brosa sau agrafa) au fost 2 RON/setul (de la 13 RON) – sunt turcoaz-bleu deschis.

O zi frumoasa va doresc,

Yours truly.

P.S.: Va exista o parte a doua cu haine. Am considerat ca ar fi prea multe poze (si prea mari pentru un singur post).

Vreau

Publicat pe de
1

Vreau.

Vreau sa scriu mai mult, mai des, mai bine.

Vreau sa reincep sa traiesc. Sa traiesc frumos, sa iubesc frumos, sa redevin un om frumos.

Omul frumos din mine este ascuns undeva in interiorul meu. Stiu ca este acolo, stiu ca nu am reusit sa-l sufoc in ciuda balastului de emotii negative, in ciuda stresului cotidian, a angoaselor si a depresiilor inchipuite.

Vreau sa redevin omul care spune „pot pentru ca vreau sa pot”. M-am saturat de „trebuie”, „nu stiu”, „nu pot”. Vreau sa fac, vreau sa stiu, vreau sa pot. Nu vreau sa visez, vreau sa realizez.

Vreau.

Traieste-ti visele, nu le visa!