Arhive autor: Mademoiselle

Avatarul lui Necunoscut

Despre Mademoiselle

Ne pare rau. Nu se exista. Reveniti ieri.

Keratina lichida – never ending story

Publicat pe de
2

So…

Dupa ce am primit un comentariu cum ca n-as fi fost foarte fair pentru ca nu am postat poze DUPA tratament…am facut marea prostie de a incerca sa-i dau o alta sansa produsului.

Mare greseala, asa cum unii dintre voi, probabil, s-au asteptat.

Iar a inceput sa-mi cada parul, mai mult decat anterior, iar a inceput sa se electrizeze (chestie care chiar ma scoate din sarite – look-ul Einstein nu ma prinde).

Deci nu, pentru mine produsul asta e un no-no.

Asa ca va propun un lucru: ofer produsul oricarei doritoare, free of charge, cu una bucata conditie – dupa ce il foloseste sa-i faca un review. Un review real. Si fara combinatii de doi cate trei (in blogosfera, produsul asta se foloseste alaturi de alte produse de genul bifazic nutritiv si alti caluti verzi).

De asemenea, ar fi de preferat ca persoana sa fie din capitala, pentru a nu ne incurca cu Posta Romana si alte nebunii de genul.

Astept cu nerabdare cereri!

Va urez o zi faina,

J.

Ionut Anghel – ucis de maidanezi sau de manevre politice? (Poll)

Publicat pe de
4

Nu vreau sa deschid o polemica, desi stiu ca subiectul este inca „fierbinte” (inca cald, as spune).

Nu voi sta sa judec reactiile parintilor si nu voi face psihologie gratuita.

Sunt curioasa insa…voi ce credeti despre caz, e real sa nu?

Nota de subsol: Stiu ca raspunsurile au o nota sarcastico-ironico-glumeata, dar asta e tonul blogului – nu ironizez situatia in sine, e suficient de grava.

Pet peeve

Publicat pe de
2

O ea inalta si blonda. Un el cu parul lung, strans in coada, cu pseudo-barba si inceput de unibrow, cu zece centimetrii mai scund decat ea.

Ea sprijinita de bara galbena din statia lui 41. El, in fata ei, aratand ca un plod docil. Se saruta cu zgomot si pleoscait spatic. O data, de doua ori. Ma uit spre ei cu o mina agasata. Se mai saruta o data si urca in tramvaiul tocmai ajuns langa refugiu. Urc la randu-mi in tramvai, o usa mai departe. Norocul face ca cei doi migreaza, situandu-se la o persoana distanta de mine. Magic, imi spun! Pot observa privirea lui candida, uitandu-se in sus la ea. Ma astept, din moment in moment, sa spuna „da, mami!”. Imi redirectionez rapid privirea si imi trag castile pe urechi. Dau volumul mai tare. Sa fiu sigura.

Situatiile de genul acesta imi repugna. Poate e mult spus repugna, dar e a doua oara cand vad minunatul cuplu. Nu am nimic impotriva cuplurilor de acest gen, atat timp cat nu fac parte dintr-unul. Ideea ca el sa fie cu un cap mai scund nu este valida pentru mine, dar…de gustibus non disputandum. Totusi, ce ma frapeaza in mod negativ e nevoia asta de a te țocăí* in plina strada. Nu inteleg. Si chestia aia cu saruturile animalice – vrei sa-l saruti sau sa ii devorezi fata? Mi se pare lipsa de bun simt si de respect. Fata de tine, ca om. Iti dai seama ca, daca nu ai respect fata de tine, nu ai cum sa ai fata de altii. Cred ca se pune si problema educatiei, lipsa vreunei reminiscente de pudoare sau macar a dorintei ca ceea ce e alt tau sa fie pus deoparte.

Nu-mi spuneti, va rog, ca asa isi manfesta pretuirea reciproca. Tinutul de mana, apropierea pe care o vezi in ochii anumitor cupluri, zambetul cald de pe fetele lor…acelea sunt adevarate manifeste de afectiune. Mainile ei zglobii in buzunarele lui (de la spate) si organul simtului gustativ introdus in cavitatea lui bucala, pana aproape de ganglionii limfatici NU sunt tocmai semne de afectiune profunda (retrag ultimul cuvant..e profunda treaba). 

Eh, stiti cum e, fiecare cu stolul lui de pitici. Astia-s ai mei si ii accept.

Ai vostri piticuti ce nemultumiri au?

Yours truly,

J.

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

Oda impotriva mea

Publicat pe de
4

Oximoronic da, oda impotriva mea.

O sa ajung o ilustra necunoscuta, fix din cauza dorintei atroce de a-mi pastra anonimatul gandurilor. Anonimatul podului dintre chip si gand. Nu vreau sa distrug acest pod, dar nici nu vreau sa-l fac cunoscut lumii intregi. Vreau sa se relationeze cu ceea ce scriu, nu vreau ca altii sa-si insuseasca propriile-mi ganduri, ca fiind propriile cugetari. Ma simt exact ca un artist obscur, care materializeaza gandul pentru ca un om creator de imagine sa-si poata intregi Eul.

Tocmai citeam un text (execrabil scris per total), dar cu fragmente pertinente, pe care parca le stiu de undeva. Da, le stiu de la mine. Din ultima postare chiar.

Sunt oameni care stiu sa-si creeze o imagine puternica. Chiar daca au foarte putine de oferit. Chiar daca ei nu au citit cartea ci doar inceputul, sfarsitul si au rasfoit putin cuprinsul. Stiu sa bata campii cu gratie si sa speculeze putinul de informatie primit…

Ce e trist e ca, multi dintre acesti oameni, reusesc sa ajunga sus. Pe baza unei imagini frumos realizate din condei, nu pe o baza fundamentata de idei.

Your truly,

J.

Rugaminte pentru gagici, de la o gagica

Publicat pe de
1

In momentul in care scriu acest post, pleoscai guma intr-un mod complet enervant. E un soi de forma de protest din partea mea.

Astazi, pe minunatul Facebook, am citit urmatorul post:

„De fiecare data cand aud piesa lui Chirila (care m-a adus la exasperare, sincer vorbind) imi vine sa spun: „Te-am inselat… vroiam si eu sa vad cum e cu un Barbat…” …men will be men! :))”

Toate bune si frumoase. De acord cu tipa, nimic de spus. Da, ma enerveaza aceasta melodie. Mi se pare de o penibilitate teribila. Ma enerveaza replica lui Chirilia cu „te-am inselat…am vrut şi eu să văd cum e să fii bărbat”. Pana acum, in compania demoizelei nu era barbat. Era…leguma? Un labagiu notoriu (scuzati franceza). Treaba cu „men will be men”, in schimb, ma aduce la exasperare. E ca aia cu „toti barbatii e porci”. Da, toti barbati e porci si femeile nu stie sa conduce. Nu v-ati saturat de generalizarea asta fara sens?

P.S: ma abtin sa comentez faptul ca „vroiam” este o forma incorecta…

Love and marriage…

Publicat pe de
14

Detest oamenii care se casatoresc pentru ca sunt de x ani impreuna…

Ii detest pe cei care transforma casatoria in pasul logic al unei relatii…

Ii detest pe cei care fac din casatorie un motiv de petrecere…

Ii detest pe cei care m-au facut sa-mi displaca casatoria ca si institutie.

Nu-mi doresc o nunta ca-n povesti. Nu-mi doresc petrecere si pietre nestemate. Nu-mi doresc flori de cinci feluri si o mie de invitati. Nu-mi doresc palate luxoase si calesti aurite. Imi doresc un om frumos, care sa inteleaga ce e iubirea.

Iubirea se cladeste.

Iubirea creste, se inalta. Te inalta.

Iubirea nu este o flama, ci un amalgam de sentimente, de senzatii, de trairi, de eforturi sustinute, de reciprocitate.

Iubirea inseamna respect, dorinta de autoeducare. Inseamna zambete sincere si doruri care dor. Fizic. Inseamna intelegere. Inseamna sacrificiu (sa-l lasi sa te cojeasca pe spate, desi nu suporti :)) ).

Iubirea nu te schimba. Iubirea aduce adevaratul tau pe calea cea buna.

Adevarata iubire nu te distruge, nu te ingenuncheaza, nu rupe bucati din tine.

Iubirea este alter-ego-ul tau bun.

Iubirea simte, nu are nevoie de cuvinte. Iubirea nu raneste, nu se razbuna.

Si daca se termina…inseamna ca nu a fost iubire.

Dragostea poate ca dureaza trei ani, dar iubirea abia atunci incepe.

J.

Familia regala…goala…rimeaza!

Publicat pe de
Răspunde

Vorbeam zilele trecute de treaba asta cu cada si gol si public….

Si….azi…

a09dMxX_700b

Mi-e rau. Ce e porcaria asta? Si asa m-am saturat de minunata si faimoasa familie regala, dar treaba asta e prea mult. Vai, ce minunati, naturali si extraordinari suntem. Dezinhibati! Si cu un plod…care ne ajuta sa facem toate momentele astea penibile sa para in regula.

Nici macar nu fac baie…sunt doar acoperiti de spuma. E exact ca-n seriale, cand mimeaza ca beau cafea…canile alea sunt goale… Serios e asa greu sa bei cafea? Nu zic sa bei cafea la 20 de duble pe minut, dar totusi…cana goala…e un pic deplasat… Inteleg ca pentru unii e un detaliu, dar pentru mine detaliile conteaza. E ca si cand intr-un film cu efecte speciale vezi exact ce e realizat pe calculator sau vezi ca panorama e o poza. Asa si aici…in afara de faptul ca…e cea mai proasta idee de pictorial din lume…nici macar nu e realista.

Yours bully,

J.

Arsuri solare si neuronale

Publicat pe de
2

Doamne fereste de neuronale reale. Dar cred ca trebuie sa ai o pseudo-atrofie a simturilor sa ajungi in situatia mea.

Eu, copil caucazian (a se citi alb ca branza dă la tara, sa folosim diacritice, critice, zic). Critice ca starea pielii mele, timp de doua zile.

Sa va introduc in poveste: vara asta nu am fost la mare, dar mi-am facut abonament la strand (pe perioada a doua luni). Asadar si prin urmare 1 luna si jumatate, de doua ori pe saptamana am fost la piscina, in intervalul orar 13:00-17:00. Da, cele mai nasoale ore posibile. Dar da-i cu crema (50 SPF si 30 SPF, deci nu sunt complet inconstienta, doar partial), da-i cu nori, da-i cu vant, totul a fost in regula.O luna si jumatate totul a fost in regula. Sambata ma hotarasc sa merg la strand cu al meu. Interval orar 11:00-17:00. Cer morocanos, pseudo-nori, pseudo vant. Imi dau seama ca ale mele creme de plaja au au plecat impreuna cu mama la tara (ce dezertoare!). Mi-am luat un ulei puternic hidratant.

Am stat in apa, am stat pe sezlong, iar in apa, iar pe sezlong. Ulei, ulei, ulei si , culmea, mi-am acoperit si capul (eu care nu suport sa fac asta). N-am simtit nimic pana la ora 4 jumatate, cand am avut senzatia de frig si soarele a inceput sa-mi arda pielea. M-am acoperit complet, urmand ca apoi sa plecam.

Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca arat ca o tomata. De fapt, tomatele ar fi fost invidioase pe mine. Panica. Ma duc, fac dus si ma dau cu crema. A doua zi realizez ca cele doua ture de creme de dupla plaja din ziua anterioara nu au fost suficiente, recte treaba era cam nasoala. Dau fuga la farmacie (dupa ce am stat câteva ore bune pe net sa caut informatii si mi-am facut cateva masti cu albus de ou) sa iau mult laudatul Oximed. Ma asteptam sa ma linisteasca, sa fie a noua minune a lumii, mai ales dupa multitudinea de fiinte care l-au ridicat in slavi. Parerea mea este ca e o porcarie. O porcarie inutila si scumpa (e 25 de RON). Bun. Problema mea este ca nu numai ca nu are niciun efect dar PATEAZA tot ce atinge! Mi-a patat ingrozitor un prosop, bluza de pijama (desi saraca abia mi-a atins pielea tinand cont ca nu am fost capabila sa stau imbracata – prosopul a fost haina mea timp de doua zile) si pantalonasii. A treia zi eram atat de suparata pe el incat am vrut sa-l arunc. Nu l-am aruncat, dar l-am abandonat in frigider si am cautat alte solutii.

In disperare de cauza mi-am adus aminte ca am prin casa niste produse de la Forever (a avut tata un moment de nebunie temporara si a aruncat banii pe un kit dintr-ala de-al lor). Printre produsele respective era si un gel cu Aloe Vera. Am zis ca incercarea moarte n-are. M-am dat in strat gros pe toate zonele afectate.In cateva minute deja m-am calmat. Zic „uuu, are si efect, interesant”. Asa ca am repetat procesul dus-reaplicat gel. Pana seara deja eram capabila sa aplic o crema (l-am rugat pe tata sa-mi cumpere un Sudocrem) fara sa tip ca o fetita. A patra zi deja puteam sa ma imbrac.

A fost o experienta complet neplacuta. Insa am invatat ceva din ea:

1. Oximedul e complet inutil si pateaza orice material textil pe care-l intalneste in cale.

2. Gelul de la Forever cu Aloe Vera este chiar bun! Vi-l recomand pentru astfel de cazuri (mi se par cam maricele preturile promovate de ai nostri, dar 12 dolari merita).

3. Sudocrem – m-a ajutat mult . E o crema folosita de mamici pentru bebelusi (in general pentru iritatii), insa este recomandata si pentru arsuri termice sau solare (citisem undeva ca ar fi buna si impotriva acneei – pe asta n-am testat-o inca).

So, copii, ce am invatat azi? Ca oricat de morocanoasa ar fi vremea te poti arde fara protectie solara adecvata! Si am mai invatat ca subsemnata detesta Oximedul!

O zi fara arsuri solare va doresc!

Yours trully,

J.

Later edit: oricat m-am hidratat de cojit tot m-am cojit. Cred ca nu exista nimic care sa previna asta, cel putin nu in cazul meu. *sad face*

Ma enerveaza…

Publicat pe de
2

Ma enerveaza prostia umana.

Ma enerveaza soferii (nu generalizez la modul „femeie la volan” pentru ca am intalnit suficient de multi barbati care conduc execrabil) incompetenti. Ieri era cat pe ce sa facem un accident de toata frumusetea din cauza unei tute care nu s-a asigurat inainte sa iasa din parcarea mall-ului. Norocul nostru a fost ca banda de langa era libera si al meu monsieur e un super sofer. Recunosc ca am tipat ca o fetita (am scartait mai exact) si apoi toata pseudo-sperietura s-a transformat intr-o ploaie de injuraturi. O ploaie, da, sa mai racorim atmosfera. Chiar nu sunt genul de persoana care sa le ureze altora chestii nasoale, dar acestei fiinte i-am dorit sa i se ridice permisul (nu stiu cum l-a obtinut in the first place).

Nu inteleg acesti bipezi. Nu se asigura, nu semnalizeaza, mananca din volan (serios, cum poti conduce cu volanul in brate?). Ma depaseste genul asta de comportament (sper ca macar sa semnalizeze inainte).

Am auzit zilele trecute de o demoazela care a produs un accident extrem de grav (a omorat doi oameni) pentru ca se pensa in timp ce conducea. Nu numai ca se pensa, dar s-a gandit sa intre si intr-o depasire. Prost sa fii, noroc sa ai. Stiti cum e si cu norocul asta, are si el o limita. Totul are o limita. Mai putin prostia. Si universul. Legat de univers am agreat cu Einstein ca nu e tocmai sigura teoria. Prieteni buni suntem noi.

Ma enerveaza ca mi-e frig in birou.

Ma enerveaza ca sunt la serviciu si biroul e in proportie de 90% gol.

Ma enerveaza ca mi-e foame. Am tras doua ore de o banana si acum parca mi-e si mai foame (asta a sunat cam dubios).

Ma enerveaza ca nu gasesc o rochie faina pentru nunta prietenei mele.

Ma enerveaza ca nici pana acum nu am postat haul-ul cuhaine si incepe sa mi se para futil sa-l mai postez.

Ma enerveaza oamenii aroganti si cei ce nu stiu sa spuna „multumesc”.

Ma enerveaza tipele de la casierie care ofteaza cand ceri o informatie (serios, asta e jobul, eu nu oftez lung cand sunt rugata sa fac cea la birou).

a enerveaza oamenii care folosesc expresii frantuzesti si le scriu gresi( nu e o rusine sa google it first).

Ma enerveaza oamenii care procrastineaza in timpul programului (daca tu nu-ti indeplinesti sarcinile cand trebuie, ma impiedici si pe mine sa fiu eficienta).

Image

Ma enerveaza ca dupa cinci cafele tot dorm pe mine.

Ma enerveaza ca m-am hotarat prea tarziu sa dau comanda pentru un tricou si acum nu mai e in stoc.

Ma enerveaza ca este atat de urat afara, pentru o zi de vara.

Ma enerveaza ca ma enerveaza!

Image

O zi cu nervi de otel va doresc!

Yours trully,

J.