Oximoronic da, oda impotriva mea.

O sa ajung o ilustra necunoscuta, fix din cauza dorintei atroce de a-mi pastra anonimatul gandurilor. Anonimatul podului dintre chip si gand. Nu vreau sa distrug acest pod, dar nici nu vreau sa-l fac cunoscut lumii intregi. Vreau sa se relationeze cu ceea ce scriu, nu vreau ca altii sa-si insuseasca propriile-mi ganduri, ca fiind propriile cugetari. Ma simt exact ca un artist obscur, care materializeaza gandul pentru ca un om creator de imagine sa-si poata intregi Eul.

Tocmai citeam un text (execrabil scris per total), dar cu fragmente pertinente, pe care parca le stiu de undeva. Da, le stiu de la mine. Din ultima postare chiar.

Sunt oameni care stiu sa-si creeze o imagine puternica. Chiar daca au foarte putine de oferit. Chiar daca ei nu au citit cartea ci doar inceputul, sfarsitul si au rasfoit putin cuprinsul. Stiu sa bata campii cu gratie si sa speculeze putinul de informatie primit…

Ce e trist e ca, multi dintre acesti oameni, reusesc sa ajunga sus. Pe baza unei imagini frumos realizate din condei, nu pe o baza fundamentata de idei.

Your truly,

J.