Cateodata ma intreb daca oamenii nu pot empatiza cu blogul meu pentru ca nu se pot raporta la o figura umana.

Nu stiti cum arat, cine sunt, de ce sunt…Oare asta impiedica relationarea? Oare asta face cititorul mai putin receptiv, introvertit in raport cu cel ce scrie?

Oare daca as avea o fata si un nume v-ati putea apropia de mine? Am putea schimba opinii? As deveni de incredere?

Pentru mine oamenii fara fete sunt ca si cartile fara poze. Mi-i pot imagina asa cum imi doresc eu, doar prin prisma gandurilor asternute pe suportul virtual. Dar asta sunt eu… Pentru altii lipsa materializarii poate constitui motivul neincrederii…indepartirii, inaintea oricarui fel de apropiere… Oamenii se tem, mai mult sau mai putin, de ce nu cunosc, de ce nu pot atinge, de ce nu stiu…

Tu, cel ce citesti acum, ce crezi? Oare gresesc, oare reusesc sa ma apropii de un adevar?

Let me know!

Yours truly,

J.