Am terminat filologie.

In prezent urmez o facultate in aceeasi nota. Morfologie, sintaxa, etimologie, o maslina, o atentie.

Marturisesc ca nu-mi place Facebook-ul. Deloc. E un fel de televizor portabil.

Simt cum mi se atrofiaza creierul daca citesc comentariile pozelor.

In afara de socul pozelor care se posteaza in acest anotimp (sa ne dezbracam daca e cald, zic. Si neaparat sa postam pe facebook, altfel nu existam.) exista si socul cuvintelor. Inainte sa trecem la „ce-am mai invatat eu de pe feisbuc”, vreau sa ma confesez: am crezut ca le-am vazut pe toate – ei bine, soc si groaza! Astazi m-a surprins (a se citi socat) o fotografie reprezentand un tatic si al lui proaspat nascut plod…facand baie. In cada. Goi. Pe Facebook. Goi. In cada. Pe Facebook. O sa-mi spuneti ca am luat-o razna, nu faci baie imbracat. Da, da, adevarat, dar goi, in cada, pe facebook?

Plodul ii acopera tatalui partile „esentiale” (esential inadecvate). What the fuck? Nu stiu ce ma disturba mai mult? Ca sunt goi sau ca tatal isi foloseste progenitura pe post de scut anti-rachetanuditate?

Revin la cuvinte, caci altfel o sa repet ca o masina stricata „goi,cada,facebook”.

Un cuvant, pe care nu numai ca nu-l inteleg, dar imi lezeaza atat timpanul, cat si retina este superbitate. De ce? Serios. Nu va suna urat? E ca si cand as spune „copilul asta e monstruos de frumos” (din punctul meu de vedere, copiii oricum sunt niste mici monstruleti teroristi, deci, din perspectiva mea, s-ar potrivi…).

Calitativ. Il detest. Nu pe el in sine, ci pe el in exprimarea unora: „pantalonii astia sunt mai calitativi decat ceilalti”. Please kill me. Kill me now. NU exista mai calitativ.

CALITATÍV, -Ă adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr. qualitatif].

Forand dupa o explicatie plauzibila (ca de, al meu creier functioneaza in alte intervale orare) am gasit pe un forum:

Probabil cei care spun mai calitativ se gandesc la un alt sens, și anume „bun, de înaltă calitate”. Dar calitativ nu înseamnă asta, ci „referitor la calitate”. Nu putem spune vin calitativ sau autostrăzi calitative, ci control calitativ (adică „controlul calității”), evaluare calitativă (adică „evaluare a naturii obiectului, nu a mărimii”) etc.  Concluzie: o sa-i ridic o statuie omului acestuia! Acum pot sa afirm: ba, nu exista expresia blugi mai calitativi! Ha! Sau, in fine, exista, dar e complet incorecta. Still: Haa!

Si, pentru ca actuala inactivitate a creierului meu ma impiedica sa-mi aduc aminte ce alte cuvinte imi displac, o sa inchei cu o rugaminte. Daca observati ca oamenii de langa voi (mai ales daca va sunt dragi) gresesc cel mai bine e sa ii corectati. Cu totii gresim, insa ideal ar fi sa invatam din greseli, nu sa mergem pe principiul „las’, ba, ca merge si-asa! Cui ii pasa?”.

La un moment dat am accesat blogul unui profesor din cadrul Universitatii Bucuresti. Am observat, rasfoind paginile, o postare cu o multitudine de greseli. I-am semnalat dansului problema. Mi-a comunicat ca postarea nu ii apartine si ca nu i s-ar fi parut corect sa faca modficari SAU sa-i atraga atentia celui ce o redactase. Nu am inteles cum un profesor poate sa-mi spuna acest lucru. Nu mi se pare o ofensa sa-mi semnalezi greseala. Mi se pare o ofensa sa ma abandonezi in ignoranta mea, cand ai putea sa ma ajuti sa cresc, sa fiu mai bun, sa vorbesc corect. Nu e suficient sa am idei bune daca nu sunt in stare sa fac un acord gramatical elementar (Elementary, my dear Watson).

Oamenii nu inteleg ca tonul face muzica. Asta imi spunea bunica cand eram mica si ma rasteam in dreapta si-n stanga. Mult timp nu am inteles. Acum realizez ca poti spune lucruri mai putin placute pe un ton calm, cald, si atunci feedbackul este altul. Nu rezolvi nimic certand omul, tipand la el, incruntandu-te; nu faci altceva decat sa-i activezi scutul de aparare si sindromul de Gica Contra.

Positive attitude, positive feedback!

Have a great day!

Your truly,

J.