Metrou.
Sunt îmbrăcată ca o gazela și ma comport ca una. Introduc delicat cartela în validator. Refuzat. Încerc din nou. Refuzat. Încerc cu ușoară iritare la cel de lângă. Refuzat. Încerc la toate. Refuzat. Deloc delicat arunc un „futu-ți”. Verific cartela. Mai am 39 de călătorii. Ma duc inciudata la casă: „Pentru care motiv mi se refuză cartela?”. „Domnișoară,  mergeți la poarta” și îmi indica cu arătătorul locul unde ar trebui sa fie poarta. Ma uit, nu vad nicio poartă. „Ce poartă?”, întreb cu mutra tâmpă. „Poarta aceea”. Care poartă,  madam, poarta Raiului?
Dau din mâini întrebător și,  într-un final,  un domn îmi arată poarta.
Așadar, dragilor, pentru cei ca mine, ținuți în umbră până acum, vă prezint mândră, Poarta: