Baza noastra este fundamentata solid pe reguli. Ni se contureaza un culoar pe care trebuie sa mergem constiincios pentru a fi acceptati. Depasim delimitarea, suntem proscrisi. Cei ce merg in continuare in liniile trasate privesc dezaprobator si reneaga rebeliunea aplicandu-i lovituri moralizatoare.

Ma intreb. Suntem atat de indoctrinati incat acceptam nesilit reguli si limite? Le punem vreodata sub semnul intrebarii? Ori ramanem obedient pe locurile noastre si repetam robotizat „asa e bine!”? In mod normal as intreba unde este adevarul? Dar m-am obisnuit cu ideea ca fie e undeva la mijloc, fie e relativ. E o notiune abstracta si pusa prea mult sub semnul subiectivismului, desi ar trebui sa fie ceva universal valabil. Adevarul si frumusetea: concepte contestabile.

Avem prea multe etichete. E nasol ca sexualitatea, desi e privata, ne pune totusi o eticheta. Libertatea noastra se intinde pana in locul in care incalcam libertatea altcuiva.

Sometimes I really wanna talk. Sometimes I forget I’m not that sweet girl that needs attention. Sometimes I want a hug because the world may be falling apart. And the next morning I wake up and just think about myself as a fool.

One day I can smile hard and in the next, cry harder. I can beg someone to be with me and two seconds after I can beg for him to leave me alone. That’s what I do, what I hate the most about me. I hate missing a voice, an arm, a song. I hate missing a call or even the way things were before. But what I hate the most is to feel. Because when you feel, you just can’t let go, you can’t control, you can’t step back.

But sometimes I really wanna talk. Sometimes I really need attention. But I swear I’ll learn to live with this.

Sincer incepe sa ma agaseze mandria asta prosteasca feminina.

*ton emfazic*

Femeia e complicata.

Au fost atatia barbati care au incercat vreme de secole sa inteleaga cum gandeste femeia, ce-si doreste ea, ce este in cel mai intunecat colt al mintii ei. Si nu au reusit.

Mintea unei femei se dezbate de secole. E suficient sa amintesti de existenta ei si ai tot universul literar in palme.

Extraordinar. Ce sa spun.

Nu. Femeia nu e complicata. Ce-i lipseste femeii este comunicarea deschisa.  Ce-i lipseste barbatului este „auzirea” deschisa. Pentru ca aceasta creatura numita femeie are momente cand vorbeste deschis, dar daca n-o asculti atunci se incapataneaza sa nu-ti repete.

Femeia foloseste semnale subtile, apropouri, sunete. Barbatul trebuie sa le perceapa.

Zau. Femeia nu e chiar atat de complicata. Insa ii place titulatura. Si-atunci devine complicata, pentru ca ideea aceasta e promovata peste tot, de sute de ani. Si-i convine, o flateaza. Si-atunci  devine complicata.

Si daca femeia e complicata si oricum nu ai cum s-o intelegi, why bother trying?

Femeia se complica sa se complice. Barbatul ia de bun ce a zis ‘cela de dinaintea lui si se aseaza comod in scaunul descoperirii.

Femeia e complicata, barbatul comod.

Am observat cum majoritatea doresc ca lucrurile in relatie sa vina de la sine.

Nu vin de la sine? Inseamna ca nu ma intelegeee, urla ea disperata. NU ma intelege, nu ne potrivim, mai bine ne despartim, caci nu duce nicaieri.

Femeia e prapastioasa. Isi face mii de scenarii in minte. Te omoara de trei zeci de ori pentru ca ai uitat nu’s ce detaliu important pentru ea, te invie pentru ca i-a placut ca iti tii mana in jurul ei cand doarme. Ii place ca ai cu 13 centimetrii mai mult decat ea, pentru ca poate purta tocuri de 12 si tot esti mai inalt. E mandra de tine in egala masura cu aplombul cu care iti trage palme peste ceafa cand gresesti. Unele spun „cu cat il critic mai mult, cu atat il iubesc mai mult.” Da, din pacate asta e tendinta. Sa-l critici pana la loc comanda. In loc sa incerci sa schimbi strategia si sa-i arati situatia din alta perspectiva. Poti fi oglinda lui de 360 de grade, dar nu i te sparge in cap de cate ori nu intelege.

Pe de alta parte barbatul e prea direct.

Iti va spune ca esti „buna” pentru ca asta gandeste. Treaba asta cu „esti frumoasa” le iese cu adevarat sincer de prea putine ori.  De cele mai multe ori iti vor spune ca esti frumoasa, dar nu ti vor adresa tie ci gemenilor tai.

Si daca stai tu sa te gandesti putin, de ce ai un decolteu generos, daca nu vrei sa atragi cu el. Barbatii nu sunt deloc complicati si sunt in mare parte instinctuali. Daca te vad imbracata cu fusta scurta, decolteu generos si tocuri de 15, chiar crezi ca se vor mai uita la circumvolutiunile tale? Sa fim seriosi. Si eu tot la pielea goala m-as uita. Si ca sa reiau cumva ce am scris anterior: dragele mele, ce naiba e subtil in asta?

Daca tot ne vrem a fi subtile nu ar fi bine sa fim complet subtile? Sau sunt domenii in care e in regula sa nu fim. Mie mi s-ar parea confuz. Cred ca si lor, barbatilor, li se pare la fel. Cel mai probabil vei cadea sub stampila de mironosita si nu stiu daca ai avea de ce sa-i blamezi.

Prin complet subtile nu ma refer la portul arabesc (ca treaba aia cu maicutele mi se pare perimata), dar un echilibru nu strica niciodata.

Cateodata exageram.

Dieta cu grapefruit poate fi utilizata pentru a pierde rapid cateva kilograme.

Este foarte eficienta pentru ca fructul in sine taie pofta de mancare, elimina colesterolul si arde grasimile din organism. Majoritatea persoanelor care incearca aceasta dieta timp de 1 saptamana reusesc sa slabeasca intre 6 si 8 kilograme.

MIC DEJUN:

O jumatate de grapefruit

Cafea sau ceai, neindulcite

PRANZ: O jumatate de grapefruit si doua oua fierte

Salata de castraveti si rosii cu verdeata si lamaie (portia nu trebuie sa depaseasca 300 de grame)

O felie de paine prajita (de preferat paine neagra)

CINA: O jumatate de grapefruit

O rosie cu verdeata si lamaie

Carne de peste sau de pasare si legume verzi calite sau gatite in unt.

Cantitati: carne – 200 g

legume – 150-200 g

Cu cat consumati mai mult grapefruit, cu atat pofta de mancare va scadea mai mult. Puteti alege sa stoarceti grapefruit-ul si sa il consumati ca pe un suc, atentie insa, nu trebuie indulcit. In timpul acestei diete reduceti cafeaua si renuntati complet la desert.

!Este recomandat ca dupa 2 saptamani de cura sa faceti o pauza intre 7 si 10 zile.

(Eu nu am reusit sa ma tin de dieta aceasta, nu pentru ca ar fi grea, ci pentru ca am avut cateva iesiri cu alcool included in zilele respective. Am decis dupa sa urmez un regim mai strict, in care sa includ totusi si grapefruitul, datorita calitatilor sale.

Desi nu ma pot exprima prin prisma experientei personale, am citit multe comentarii pozitive in legatura cu aceasta dieta. Desi multi spun ca este restrictiva din punct de vedere caloric, se pot adauga sau scoate elemente.

Exemple:

– dimineata se poata adauga in meniu un iaurt slab cu cereale

– puteti inlocui carnea de peste cu carne de pui sau de curcan, cat despre legume, puteti varia felul de preparare al lor, o zi sa le caliti sau gatiti in unt iar in urmatoare zi sa le fierbeti 

– randamentul dietei nu se va modifica daca condimentati usor alimentele. 

–  puteti inlocui castravetii cu fire de ceapa si salata verde proaspata.

– se poate consuma un mar intre mese, dar nu in fiecare zi 

Interzise:

– dulciuri

– nu se pot inlocui ouale, dar li se poate reduce numarul sau elimina complet 

– nu sunt permise semintele sau migdalele

– rosiile si castravetii nu ar trebui inlocuite in aceasta dieta chiar daca cele care se gasesc acum in comert sunt de sera 

Cand sa NU folositi aceasta dieta:

– in cazul in care luati anumite medicamente – Consumul de grapefruit este contraindicat in perioada in care se urmeaza un tratament medicamentos. Sucul de grapefruit modifica absorbtia intestinala a anumitor medicamente, existand riscul de supradozaj. 

Efectul anticonceptionalelor este diminuat de fructul de grapefruit si de ceaiul de sunatoare, dar doar daca se consuma cantitati foarte mari, ceea ce nu este cazul in aceasta dieta unde trebuie sa consumati cate jumatate de grapefruit la fiecare masa. (Dar de ce sa risti?)

Nota de final: Am preluat aceasta dieta de aici si am incercat sa sintetizez informatiile suplimentare oferite de admin in schimbul de comentarii.

Totul e gresit. Si e trist.

Un val negru imi acopera ochii si-mi face fiinta sa se zguduie sub atingerea lui.

Mor putin cate putin. Sufletul se disperseaza si fiinta mea moare. Catusele constiintei imi ranesc incheieturile in stransoarea lor.  Mor putin cate putin. Si parca nici nu-mi vine a plange. Simt gheare si tentacule. Simt…

Vad nori si tunete si urlete…

Trecutul ma cuprinde si nu ma lasa sa plec. Ma zbat. Vad viitorul intorcandu-mi spatele si privindu-ma sobru.

Gust de tigari si sageti in spate.

Am senzatia ca ma prabusesc.

Ma prabusesc si renasc.

Mi se taie respiratia si totusi sunt mai vie ca niciodata.

Nu mi-e teama. Nu-mi mai e teama.

Nu-mi inteleg comportamentul maladiv.

Esti ca un drog. Iubirea ta. Iubirea mea pentru tine. Iubirea asta ne corodeaza sufletul. Ne distruge. Si totusi ne intoarcem iar si iar pentru alta portie.

Sado-masochism sentimental, emotional.

Si totusi. Totul e profund. Si frumos. Si…pentru totdeauna.

…mereu…

Arhitectura.

Ce este arhitectura? Ce face arhitectul?

Arhitectura este stiința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. Arhitectul este cel care controleaza caracterul estetic al cladirilor sub influenta continua a nivelului practic.

Arhitectul controleaza liniile, stilul, imbinarea armonioasa, controleaza gradul de confort si simetria cladirilor in functie de utilitatea acestora, liniaritatea functiilor si elementelor.

Arhitectul reactioneaza robotic in fata cladirilor.

Omul non-arhitect vede frumos sau urat. Vede nepotrivire de materiale sau imbinare frumoasa. Vede culori, nu nuante. Apreciaza cladirile in functie de popularitatea acestora. Le apreciaza pentru ca rezoneaza cu simtul estetic propriu sau credintele ce-l conduc. Omul analizeaza perceptiv ceea ce vede. Judeca denotativ si nu conotativ. Trece imaginea cladiri prin prisma educatiei sale, prin prisma epocii in care traieste, prin subiectivismul gusturilor sale.

Arhitectul vede stiluri.

Vede volute si acante. Omul vede coloane corintice.

Vede fundatii, vede caracterul materialelor, vede distanta dintre stalpii de rezistenta, vede structura cladirii. Vede imbinarea materialelor si sistemele de legatura. Vede gradul de confort fizic si psihic. Omul vede pereti, stalpi.

Arhitectul vede functionalitatea unei cladiri in functie de dispunerea spatiilor de tip gol-plin. Omul vede geamuri si usi.

Arhitectul este un artist. Un artist mult prea practic. Un artist care repeta obsesiv notiunile incat uita sa vada din afara. Uita sa vada padurea, in dorinta lui continua de a analiza fiecare copac in parte

Este ca atunci cand desenezi. Te uiti la desen si ceva ti se pare in neregula, dar nu-ti dai seama ce anume. Si-atunci te opresti. Lasi creionul jos si pleci din camera lasand desenul pe birou, revenind mai tarziu cu forte obiective.

E ca atunci cand testezi mai multe parfumuri. La un moment dat aromele se imbina, se inlantuie si, in ciuda recipientului cu boabe de cafea, simturile tale sunt zapacite. Preferi sa te intorci mai tarziu pentru siguranta alegerii.

Arhitectul are nevoie de omul non-arhitect pentru a doua opinie, pentru judecata senzoriala, nu rationala. Arhitectul are nevoie de omul non-arhitect ca de cel mai bun prieten, de obiectivitatea acestuia survenita din necunoasterea in amanunt a ideii mintii lui.

Omul non-arhitect judeca senzorial, dar este obiectiv prin non-participarea la proiect, reusind sa vada intregul.

Arhitectul judeca rational, insa devine subiectiv prin ingroparea sa in proiect, ajungand sa vada doar esenta.