Baza noastra este fundamentata solid pe reguli. Ni se contureaza un culoar pe care trebuie sa mergem constiincios pentru a fi acceptati. Depasim delimitarea, suntem proscrisi. Cei ce merg in continuare in liniile trasate privesc dezaprobator si reneaga rebeliunea aplicandu-i lovituri moralizatoare.

Ma intreb. Suntem atat de indoctrinati incat acceptam nesilit reguli si limite? Le punem vreodata sub semnul intrebarii? Ori ramanem obedient pe locurile noastre si repetam robotizat „asa e bine!”? In mod normal as intreba unde este adevarul? Dar m-am obisnuit cu ideea ca fie e undeva la mijloc, fie e relativ. E o notiune abstracta si pusa prea mult sub semnul subiectivismului, desi ar trebui sa fie ceva universal valabil. Adevarul si frumusetea: concepte contestabile.

Avem prea multe etichete. E nasol ca sexualitatea, desi e privata, ne pune totusi o eticheta. Libertatea noastra se intinde pana in locul in care incalcam libertatea altcuiva.