Polemică pe tema stil vestimentar.
Ar trebui să mulţumesc celor ce au iniţiat-o, având în vedere ca asta imi oferă material de blafat.
Personaj masculin prim: Ştiu că n-am mai vorbit de foarte multă vreme dar când am văzut această poză minunată am simtit imediat nevoia să critic şi să fiu răutăcios. Tricoul, lucrul pe care ai punctat în această poza da, este tare însă am o întrebare… De ce ochelarii aia? Sincer nu îţi stă bine deloc cu ei şi pe lânga asta sunt genul de ochelari pe care îi poartă toată puştimea „COOL” toţi băieţii cu aspect gay şi înălţime 1,50 care mai nou sunt fotomodele(hahahahaha) şi o ard prin Kulturehouse şi duduiţele astea mici şi pierdute cu vârsta pâna în 18 ani.
Răspunsul subsemnatei: De ce ochelarii ăia? Pentru că imi plac, sunt ochelarii mei de vedere, nu sunt o fiţa cu lentilă falsă. Nu mă interesează cine îi poartă, pe principiul EU dau stil hainelor, nu ele mie. Oricum, de gustibus non disputandum (trebuie să-mi placă mie, căci eu ii port).
Am mai facut această greşeală undeva in generală: aveam nevoie acuta de ochelari de vedere. Mie mi-au placut, mama a platit o sumă uriaşă la momentul respectiv şi eu am ajuns să nu-i mai port din cauza a ceea ce spuneau alţii. Tipicele glume ce se fac pe seama celor ce poartă ochelari.
Am crescut, dragii mei dragi. Şi, odată cu mine, s-a mai deşteptat şi minţişoara. Ca atare mi-am comandat ochelari. Îmi plac, văd cu ei (uuuuu, ce de detaliii) şi nu plec urechea la ceea ce spun alţii. Îi aud, dar nu îi ascult. Atât timp cât mie imi plac este perfect. Gusturile nu se discută (se dispută se pare). Este absolut in regulă să iţi exprimi părerea, dar asta nu inseamnă automat că se va tine cont de ea. În plus, sunt eu suficient de răutacioasă şi critică, nu am nevoie de un alt personaj similar.
Aş putea să fiu la raându-mi critică şi răutacioasa şi să spun că, în primul rând, Kulturehouse e nemţesc şi, evident, nu se scrie aşa (Kulturhaus). Ăsta este genul de lucru ce-mi displace profund: momentul în care sunt criticată şi persoana in cauza greşeşte. Când critici trebuie să fii tu insuţi fără pată.
Restul comentariului, cu pustii wanabe cool, mă lasă…cool. Este un argument atât de slab încât se autoanulează. Înţelegeam o replică de genul „nu se potrivesc cu fizionomia ta” sau orice altceva pertinent, nu o comparatie patetică de tip etichetă. Dacă porţi cutare eşti hipster, dacă porţi cutare eşti rocker.
Personaj masculin secund: Cu jeanşi albastri, un tricou simplu şi okelarii ăia te-ai întors în timp…cam prin anii ’80 :)) ia in plăcerea mea altceva pe tine!
Să pomenesc despre nemulţumirea mea legată de acel k in loc de ch? Detest prescurtările astea folosite de puştani de liceu şi plozi cu gadgeturi la vârste fragede. Ei au o scuză, sunt necopţi (deşi, din punctul meu de vedere nu e o scuză suficient de bună), dar la 22 de ani nu ai nicio scuză pentru maltratarea limbii române.
Răspunsul subsemnatei: De ce vorbim despre haine? De când suntem la lecţia de stil vestimentar sau de modă 2011? Anyway, you didn’t got the point of this picture. Or maybe that was my point: to turn back in time.
Nu. Evident nu asta era scopul. Ci acela de a-i mulţumi celui ce mi-a daruit tricoul, intr-un mod diferit.
Insa, de la orice temă simplă şi absolut directă, se ajunge la a divaga. Eticheta. Veşnica etichetă.
Personaj masculin terţ Sper că nu pun paie pe foc… Am văzut poza, am citit argumentarea. Nu imi pasă ce ochelari ai, nu imi pasă dacă araţi din anii ’80 sau nu, cred doar că arăti mult mai bine cănd nu te strâmbi la cameră.
Raspunsul subsemnatei Nu pui paie pe foc. E o remarca obiectiva, nu o eticheta. Multumesc!
Nu mă interesează moda anului curent.
Moda nu se schimbă.
Moda este doar intersanjabilă. Nimic nu este cu adevărat original. Doina Levintza a spus: „Puţini sunt creatori de modă, cei mai mulţi sunt designeri.” Creatorii sunt cei ce revoluţionează moda. Designeri, cei ce o recreează, aducand-o in concordanta cu gustul cotidian, prin mici retusuri.
Există piese ce se vor purta întotdeauna. They never go out of style.
Oricum. Ce este moda? Cea mai simplă metoda de a convinge masele să poarte uniformă şi să creadă în acelaşi timp că sunt speciale.
Singurul avantaj în momentul în care ceva este la modă e faptul că reuşeşti să-l gaseşti peste tot (dezavantajul e că gaseşti doar acel lucru, dar să privim partea plină a paharului).
Nu vreau sa fiu la modă. Vreau să am propriul stil. Hainele trebuie să vorbească cu mine. Nu să fie la modă, nu să poarte o anume etichetă, nu să-l fi purtat cutărică la Oscar. Contează ca ceea ce porţi să-ţi complimenteze corpul, materialele să fie pe cât posibil naturale, să fie bine lucrate (pe principiul sunt prea sărac să-mi cumpăr haine ieftine).
Fashion fades, only style remains the same. (Coco Chanel)
Indiferent ce ai purta, se vor găsi întotdeauna cârcotaşi critici ce te vor încadra într-o categorie din cauza unui element.
Concluzionez afirmând că moda este sclava stilului purtat cu atitudine.
Aberatii antume 