Carusel de emotii.

Cateodata iti vine sa izbucnesti in plans. Sau intr-un ras isteric, spastic. In aparenta fara motiv. Reminiscente de nebunie se ascund in ochii tai goi. Ai strans emotiile in vrafuri, vrafuri si, nesupravegheate, au impins in usile mintii tale; talazurile emotiilor s-au rupt si acestea au navalit afara.

Esti un nebun. Nu unul de alb insa. Esti un actor in propria viata. Un actor care se intreaba in fiecare dimineata ce masca sa poarte astazi. Emotiile sunt hainele tale. Haine de pe care petele nu pot fi scoase. Haine pe care le arunci in spatele dulapului pentru ca nu vrei sa le vezi, nu vrei sa ai de-a face cu ele, nu vrei sa procesezi. Daca nu le vezi poti pretinde ca nu exista. E ca atunci cand faci ordine aruncand totul in debara. Se strang, se strang si intr-o buna zi o sa te trezesti ca usa se deschide sub vrafurile sedimentate de emotii nerezolvate.

Stiu cine esti, stiu cine sunt.