Te uiti la cupluri si ai senzatia ca nu se potrivesc…

Ea e prea slaba, prea grasa, prea inalta pentru el. El este prea colorat, prea neingrijit, prea din alta poveste.

Poveste.

Sunt oameni care nu cunosc oameni. Sunt oameni care cunosc povesti. Nu corpuri. Sunt oameni care cunosc caractere si firi umane.

Sunt oameni care nu se potrivesc, dar se completeaza reciproc.

Cand l-am vazut prima oara in poze nu mi-a spus mare lucru. O fire glumeata si foarte extrovertita. Virtual nu era genul meu. Dar cand l-am vazut fata in fata…am stiut. Am simtit. M-a coplesit. Am stiut ca e safe, ca e drumul meu. Am simtit ca acolo e un om frumos. E ca o imbratisare calda. Niste brate imense in care te cuibaresti si nimic rau nu ti se mai poate intampla.

Cand zic safe nu spun rutina, nu spun obisnuit. Cand zic safe spun ca nu-mi stiu capul sub ghilotina. Nu mi-e teama in fiecare minut ca va fugi.

Stiu ca oricat de ciudat mi-e rasul si caracterul…lui exact asta ii place. Ii place rasul meu spastic. Ma place fara machiaj si vede cand sunt trista cu adevarat, oricat as incerca sa cosmetizez asta… Ma vede pe mine omul, nu robotul dur, care face fata oricarei provocari.

Si-l las sa ma vada…