Subiectivismul este subiectiv.

Desi, avand o definitie incadrata de niste limite, ar trebui sa fie obiectiv.

Insa, totul este relativ.

Sunt multi cei ce considera ca subiectivismul provine din atasament emotional. Sunt multi cei care cred ca subiectivismul este „a fi de partea celui de care esti mai apropiat”. Sunt multi cei care se retrag din discutii avand senzatia ca abuzezi de sentimentele lor, recte ii santajezi sentimental, pentru a fi de partea ta.

Niciodata nu mi-a placut ideea de arbitru intr-o discutie in contradictoriu. Sunt momente cand probabil uzez de acest artificiu, desi afirm ca nu-l agreez. Insa nu mi-am dorit vreodata ca arbitrul sa fie de partea mea pentru ca ma apreciaza sau pentru ca exista o apropiere sentimentala de orice natura, ci pentru ca rezoneaza cu ceea ce spun. Pentru ca imi sustine argumentul, argument ce ii respecta si flateaza principiile personale.

Oamenii confunda subiectivismul cu favoritismul.

Subiectivismul nu ar trebui sa survina doar pe baza sentimentelor ci si pe cea a rezonarii cu ideea in sine.

Nu poti fi de acord cu cineva doar pentru ca il cunosti.

Subiectivismul isi are baza in principiile personale. Sunt subiectiv pentru ca sunt de acord cu mine. Ceea ce tu spui reflecta ceea ce eu gandesc,  sunt de acord cu tine si te sustin. Si totusi asta ar suna pentru multi a subiectivism obiectiv (pe principiul pesimistul e un optimist bine informat).

Pentru mine suna a subiectivism real. De ce? De ce nu trece in categoria de obiectiv? Pentru ca nu sunt de acord cu faptul ca exista oameni obiectivi. Fie ca vrei, fie ca nu, tot ceea ce spui si faci este trecut prin prisma propriilor considerente. Ceea ce te face automat subiectiv.

Da. Intotdeauna pe lista de asteptare.

Intotdeauna „scriu” in minte file intregi. Situatii amuzante. Scriu galopand peste cuvinte si stiluri. Insa zboara totul pana sa apuc sa ma ridic din pat sau pana sa deschid vreun caiet de insemnari.

In ultima vreme am devorat carti. Anticariatul din apropierea Universitatii este o reala comoara. Am cumparat carti reduse de la preturi exagerate la mizilicuri. M-am simtit ca o devoratoare de moda fara resurse in mijlocul reducerilor de sezon.

De fapt cred ca m-am simtit ca…mine (inside voice: really? *weird sceptical voice*). Intotdeauna am evaluat un produs pe principiul raportului calitate/pret. In functie de gradul de originalitate, materiale, realizare creste si acceptarea unui pret ceva mai piperat. Daca nu corespunde viziunii mele prefer sa astept aplicarea reducerilor, gandind ca „daca e pentru mine, il voi gasi”. Si in cazul cartilor am de multe ori retineri. Pentru ca am prostul obicei sa ma gandesc ce alt produs ar intra in pretul cartii si de cate ori. Cate beri in A ar intra in pretul acestei carti? Daca trece de 10 incepe sa mi se para exagerat si dau inpoi, renuntand la carte.  Stiu ca poate suna ciudat si usor „alcolicianonimi”, dar n-am gasit alta rima.  Nu. Glumesc. Nu e vorba de asta. E vorba de faptul ca am oarecum idei preconcepute legate de preturi. Inteleg cand pretul este ridicat atun(ci ca)nd calitatea produsului este net superioara -par example foaie lucioasa. Evident costul de productie  este mare. Si totusi nu inteleg de ce ai vrea ca a ta carte sa aiba pagini lucioase.  Sincer, ce conteaza cu adevarat este TITLUL si coperta (si nenea ala care va face nenorocita de corectura si care ma scoate pe mine din minti – asta a cam sunat ca un moment tourette, but what the hell). Nu dau doi bani pe recenziile de pe spate. Sunt total inutile. Si nu, nici pe premiile castigate. Asta nu garanteaza nimic. Cartea rezoneaza sau nu cu tine. Si asta e tot ce conteaza.

Cartile si hainele au multe in comun.

Rezoneaza sau nu cu tine.

Daca ceea ce porti nu te reprezinta, te va purta haina pe tine si nu tu pe ea. Daca povestea cartii nu rezoneaza cu esenta ta, nu vei asimila ceva si nici nu o vei citi cu placere.

Liniile clasice nu se vor demoda niciodata.

Hainele clasice, cunoscute pentru liniile frumoase, simple, niciodata demodate pentru un cunoscator, realizate din materiale naturale si lucrate impecabil (nota: aici mi se pare acceptabil un pret ridicat). Cartile clasice, care isi respecta stilul si ai caror autori nu orbecaie printre stiluri doar de dragul de a fi diferiti.

Preturile nu sunt direct proportionale (cu ca)litatea.

Haine cu preturi exorbitante doar pentru ca poarta o semnatura celebra. Carti cu preturi exorbitante doar pentru au pagini lucioase sau peste 450 de pagini.

Inadvertente si discrepante in ambele „lumi”.

Ce acceptam si ce nu depinde doar de setul nostru de valori (da, a sunat usor apoteotic si perimat).

P.S.: sunt marea maestra a cacofoniilor azi!